Italo Calvino, Orasele invizibile
Oscar Mondadori, Milano 1996
Euro 7,23
«Aceasta carte ia nastere cate putin odata, chiar si la intervale lungi de timp, precum poeziile pe care le puneam pe harta ,urmand cele mai variate inpiratii».
celasi Calvino, la o conferinta tinuta la «Columbia University» din New York, in martie 1983, ne furniza geneza Oraselor invizibile, roman care oscileaza intre povestirea filosofica si cea fantastico-alegorica. La origine erau impresii de calatorie, in mare parte amintiri din orasele vizitate, cu notatii, adesea poetice, de impresii pe care le-a avut la un moment dat si intr-un loc anume, in functie de starile sufletesti ale autorului. Iata, deci, materializandu-se pe harta evocari ale oraselor triste sau vesele, orase cu cer instelat si orase pline de gunoi, in sfarsit spatii, senzatii, diferiti oameni cu pasiunile lor, fixati pe niste harti minuscule, ca intr-un jurnal cu foile albe.
«Dar toate aceste pagini nu alcatuiau inca o carte», marturisea autorul la aceeasi conferinta. Atunci isi imagineaza ca un mare calator, cel mai mare din literatura, Marco Polo, ii prezinta lui Kublai Kan, imparatul tatarilor, o suma de informatii despre calatoriile sale in Extremul Orient, fiecare dintre acestea fiind introdusa de un dialog scris cu litere cursive, intre cei doi. Astfel se structureaza intreaga opera care cuprinde cinzeci de descrieri de orase, toate avand nume de femeie. Aceste descrieri sunt impartite in unsprezece itinerarii tematice, fiecare dintre ele continand cinci descrieri de orase.
Pentru a intelege natura complexa a acestei opere trebuie sa tinem cont de faptul ca aceasta a fost scrisa de Calvino in timpul primei parti (1964 - 1970) a lungii sale perioade pariziene si publicata in 1972. In acei ani el a simtit tulburarile climei culturale frantuzesti, in special pe acelea a scriitorilor experimentali care au dat viata mai apoi “structuralismului”, curent literar care tindea sa reduca la figuri si embleme complexitatea lumii si a evenimentelor sale fizice, urmarea fiind aceea ca scrisul se distanta de orice raport cu realitatea. In Orasele invizibile nu gasim nici o urma de realitate, totul se petrece la nivel mental, chiar spatiul si timpul devin rarefiate, abstracte.
Dar cititorul nu va fi nici o clipa abandonat: titlurile itinerariilor tematice ale cartii (Orasele si memoria, Orasele si dorinta, Orasele si semnele, etc.) si unicele, scurtele naratiuni il ghideaza pe acesta in parcursul sau de lectura ca un far in noapte si il conduc la reflectii si semne de intrebare asupra valentei simbolice a scrisului care nu este, desigur, punctul de plecare comun al narativei traditionale. Asa cum comuni nu sunt nici aceasta opera si autorul ei, exceptional roman iesit din tipare apartinand unui geniu literar contemporan.
A cura della Redazione Virtuale
Milano,16 Aprile 2004
© Copyright 2004 italialibri.net, Milano - Vietata la riproduzione, anche parziale, senza consenso di italialibri.net |
