ITALIALIBRI - RIVISTA MENSILE ONLINE DI LIBRI ITALIANI, BIOGRAFIE DI AUTORI E RECENSIONI DI OPERE LETTERARIE


Sub soarele jaguar (1986)

(ITALIAN)


Italo Calvino, Sub soarele jaguar
Oscar Mondadori, Milano 2000, 7 ed.
Euro 7,23

ste primul roman postum al lui Calvino, care a fost publicat in mai 1986 la editura Garzanti. Volumul contine trei povestiri: Numele, nasul, Sub soarele jaguar, Un rege la ascultat. Calvino voia sa scrie o carte dedicata celor cinci simturi insa nu a mai avut timp sa completeze povestirile dedicate vazului si simtului tactil. Este necesar, inainte de a intra intr-o relatie, senzula” cu opera, sa delimitam pe scurt fenomenul distantarii graduale a omului modern de perceptia sensibila.

Intr-un interviu din1991, filozoful Remo Bodei exprima concepte destul de clare pe aceasta tema: «Proust a spus un lucru foarte frumos atunci cand sustinea faptul ca noi, intr-un anumit fel, ne pierdem in loc sa supravietuim sau ne subevaluam simturile. Bodei sustine ca: …trei simturi au fost abandonate de catre filozofie pentru ca acestea, simtul olfactiv, tactil si gustul, nu se pot comunica cu usurinta. Vederea si auzul sunt simturi publice… In filozofia greaca Plotin a fost cel care a observat faptul ca simturile sunt precum memoria, cu cat le folosesti mai mult cu atat functioneaza mai bine. Plotin a creat asadar o conceptie activa despre simturi. Simturile sunt ca o activitate. Noi nu vedem numai pentru ca primim din exterior imagini deja create: noi le redefinim prin perceptie… Deci simturile noastre nu sunt pasive si acest lucru este demonstrat si de faptul ca trebuie sa invatam sa le folosim… Asadar noi dispunem de procedee pentru a nu ne pierde si pentru a folosi mai bine simturile si, daca vrem, putem fi mai fericiti pentru ca de fiecare data cand descoperim ceva nou ne invingem starea de plictiseala si constam, cel putin, ca suntem vii… Orice perceptie a noastra: a vedea, a simti, a gusta, orice gand de-al nostru este insotit mereu de ceea ce in muzica se numeste basso continuo, un acompaniament care inseamna un ton afectiv si chiar atunci cand ne gandim ca suntem lipsiti de pasiune, ca suntem indiferenti, in realitate avem o pasiune…»

Cele trei episoade: trebuie ca acest cuvant, care sa poata explica, sa fie usor pentru ca povestirile sunt tesute intr-o panza subtila si plina de sensuri.

Numele, nasul

Trei povesti paralele se dezvaluie ca niste cai care ne conduc la recunosterea, prin intermediul mirosului, a mortii.

Prima cale este urmata de un personaj cu adevarat prustian, care, prin intermediul pafumului, cauta identitatea femeii dorite. «… Nu, Doamna, credinta mea nu este aceasta –reusi el sa spuna- Ceea ce trebuie sa gasesc nu este parfumul care sa se potriveasca unei femei pe care eu o cunosc! Femeia este ceea ce caut eu: o femeie din care eu nu cunosc decat parfumul!... ». Simtul mirosului devine alfabetul unui limbaj comlex si pretios. Doamna Odile, vanzatoarea de parfumuri cunoaste toata lumea prin narile sale. La sfarsit, cea mai frumoasa femeie de la petrecere, pe care personajul o intalneste, are parfumul mortii si se afla deja in sicriu.

A doua poveste este traita de catre o fiinta din savana, primitiva si bogata in sentimente, care isi pierde compania: «Sa tii nasul pe sus inseamna sa pierzi sigur multe lucruri: noutati pe care le poti afla adulmecand pamantul, cu toate urmele pe care le-au lasat animalele care au trecut pe acolo, sa adulmeci si pe ceilalti din aceeasi turma, in special femelele. In schimb, cunosti alte lucruri: nasul devine mai subtil si simte mirosurile indepartate aduse de vant, fructele copacilor, ouale pasarilor din cuiburi». Miros dupa miros, regasesti pasarea pe fundul prapastiei, sfasiata de ulii.

Al treilea personaj este un tanar care apartine unui grup muzical, care in mijlocul degradarii morale si materiale a unei Londre al carei miros urat vine de la docuri intalneste o adiere de puritate: «…Si totusi eu simt acolo, sub mine, o piele alba de fata, o piele care respira ca porii frunzelor de pe pajisti si tot mirosul urat care era in jur ramane la o distanta de, sa spunem doi centimetrii, de aceasta piele… » Fata moare insa sufocata de gaz.

Gust, stiinta

(Sub soarele jaguar)

Un cuplu calatoreste prin Mexic, sotul este mai fragil iar sotia mai puternica. «… Olivia vedea si stia sa culeaga, sa izoleze si sa defineasca cu usurinta mult mai multe lucruri decat mine si de aceea raportul meu cu lumea se desfasura, in mod esential, prin ea… ». Olivia simte in gustul mancarii mexicane o placere ciudata pe care sotul o admira si o impartaseste. Basoreliefurile oraselor vizitate infatiseaza rituri sangeroase iar cel care pierde la intreceri era oare destinat sacrificarii? Nu, cel care castiga! Membrele eroilor nu erau ingropate, ulii goleau altarele ducand cerului jertfele. Olivia se indoieste de faptul ca cei sacrificati ar fi avut mereu acelasi destin si ghidului nu-i ramane decat sa adimta existenta riturilor canibalice. Finalul este o simfonie a dintilor care se misca la unison si a privirilor serpilor intr-un “canibalism universal care defineste de la sine orice raport amoros». Adevaratele personaje ale povestirii sunt felurile de mancare gatite de calugarite: sopa de frijoles, huacinango a la veracruzana, le enchiladas.

Un rege la ascultat

Un rege care se teme sa fie alungat (sau mai rau) asculta zgomotele din palat . «Palatul este o urzeala de zgomote regulate …langa tron este o gaura in perete de unde uneori auzi venind un fel de huruit». Loviturile formeaza cuvinte demne de E.A.Poe: «…sicriul…sicriul tau…eu voi iesi din acest sicriu… in el vei intra tu …ingropat de viu…». O voce de femeie canta un cantec de dragoste, visul unei voci de femeie in interiorul unui lung cosmar. Atunci regele canta sau i se pare ca ar canta, in povestire ascultatul nu este niciodata un eveniment real. Finalul este suprarealist, macabru, splendid: «de undeva, dintr-o adancitura a pamantului, orasul se trezeste, cu o zbatere, un zgomot de ciocan, un zumzait in crescendo. Acum un vuiet, o zbatere, un uruit ocupa intreg spatiul, absoarbe toate chemarile, suspinele, sughiturile…».

Lui Calvino ii place sa exploreze noi continente si ii place sa surprinda. Minunea face parte din acea lupta impotriva plictiselii, din acea stare de a te simti viu, de care vorbea Bodei. In aceasta povestire putin macabra, cu limbaj multiform, scrisul absolutizeaza eul/animal care vorbeste la prima persona, un fel de a povesti lumea, sentimentul fara ipocrizie sau interpunere, creand, dimpotriva, o bijuterie de rafinata si antiestetizanta literatura. Cuvantul, regnul si imparatia cuvantului devine miros, gust, auz, zgomot si se contorsioneaza prin mii de mirosuri, sunete, placeri.

Astfel apare aproape un gen muzical (Un rege la ascultat a fost pus pe note muzicale de Luciano Berio) sau macar simfonie si contrapuncte dar si variatiuni in genul lui Cage, distonante, strivire a perechii sunet/zgomot, amestec de sunete reale si artificiale, exaltand curgerea rapida (impetuos naturala) a cuvantului, nonlineara dar ritmata de framantari, susurari, aparitii neasteptate.

Este o carte accentuat vizionara, poate prin taierea in bucati a cuvantului, cu cat este mai strivit, cu atat este mai mult folosit impotriva cuvantului insusi, cu atat mai mult devine naratiune care evoca viziuni fantasme, arhetipuri, serpi, dinti care mesteca, sunete si cosmaruri ale noptii, parfumuri care se transforma in figuri, holograme, fantezii sub lupa omului de stiinta sau in interpretare natural senzuala, in care conceptul cultural lasa loc acelui mic spatiu de bestial si animalic pur pe care omul modern il disociaza de sine, in multiplicitatea unei fiinte complexe si confuze, lipsita de inocenta si pierduta in cosmos.

A cura della Redazione Virtuale

Milano,16 Aprile 2004
© Copyright 2000 italialibri.net, Milano - Vietata la riproduzione, anche parziale, senza consenso di italialibri.net





Novità in libreria...


Per consultare i più recenti commenti inviati dai lettori
o inviarne di nuovi sulla figura e sull'opera di
Italo Calvino

|
|
|
|
|
|
|
I quesiti
dei lettori




I commenti dei lettori


I nuovi commenti dei lettori vengono ora visualizzati in una nuova pagina!!

Giordano Fabbri (giordanofabbri@tin.it), Rimini, 12/05/03

Sotto il sole giaguaro è un gran libro, pieno di significato che probabilmente non è un'opera alla pari del "Barone rampante" o "Racconti", però esprime comunque un suo fascino e una sua suggestività.





http://www.italialibri.net - email: - Ultima revisione Ven, 14 lug 2006

Autori | Opere | Narrativa | Poesia | Saggi | Arte | Interviste | Rivista | Dossier | Contributi | Pubblicità | Legale-©-Privacy