VIATA SI OPERA LUI GiSEPPE TOMASI DI LAMPEDUSA

ITALIALIBRI - RIVISTA MENSILE ONLINE DI LIBRI ITALIANI, BIOGRAFIE DI AUTORI E RECENSIONI DI OPERE LETTERARIE


Giuseppe Tomasi di Lampedusa (1896-1957)

(ITALIANO)


iuseppe Tomasi, duce de Palma si principe de Lampedusa, s-a nascut la Palermo pe 23 decembrie 1896 intr-o veche familie nobila. A fost singurul baiat al lui Giulio Maria Tomasi si Beatrice Mastrogiovanni Tasca di Cutò. Prima nascuta si unica sora a scriitorului, Stefania, a murit din cauza difteriei in 1897 la varsta de 3 ani. Mama, o femeie cu o personalitate foarte puternica, cu un spirit deschis si independent, a execitat o mare influenta asupra lui, manifestand pe de alta parte si o accentuata posesivitate. Relatiile cu tatal, cu siguranta o fire mai reactionara, au fost mai degraba reci. A ajuns tarziu sa scrie, dupa o existenta impartita intre calatorii in strainatate si sederi lungi si singuratice in palatul patern din Palermo si marea casa de la tara din Santa Margherita Belicea, care avea chiar un teatru.

Chiar in aceasta casa Tomasi di Lampedusa asista pentru prima oara la Hamlet pus in scena de o companie de actori ambulanti.Tot la Santa Maria Belicea invata sa citeasca si sa scrie atat in italiana, datorita unei invatatoare (Donna Carmela) cat si in franceza, cu ajutorul mamei. Bunica il inveselea cu lectura din Regina din Carabi de Salgari. In 1911 se inscrise la liceul clasic pe care il frecventa prima oara la Roma, apoi la Palermo. Se inscrise dupa liceu la Facultatea de Drept a Univesitatii din Roma, in 1915, dar nu si-a dat niciodata licenta, in ciuda a ceea ce s-a scris despre acest lucru. Participa la cele doua razboaie mondiale si, facut prizonier in primul razboi, reusi totusi sa evadeze, traversand pe jos toata Europa. A fost ofiter activ pana in 1925, apoi a abandonat armata si s-a retras in Sicilia, departandu-se de ea numai pentru a calatori in scopul cunoasterii literaturilor straine, in special narativa franceza a secolului XIX.

In biografia lui Tomasi di Lampedusa o importanta decisiva o are participarea la congresul literar de la San Pellegrino din 1954, urmandu-si verisorul, poetul Luigi Piccolo. Cu aceasta ocazie, Tomasi di Lampedusa ii cunostea pe Montale, Ravegnani, Bellonci, Bassani. Despre biografia sa, si la acest capitol cartile si enciclopediile pe care le rasfoim nu ne ajuta, nu se cunosc multe amanunte decat cele pe care le-am mentionat deja, stim numai ca si-a petrecut mare parte din timp in lecturi si meditatii. Taciturn si rezervat, tinea mult la singuratatea sa; spunea «Eram un copil caruia ii placea singuratatea, caruia ii placea sa-si petreaca timpul mai mult cu lucrurile decat cu persoanele».

Intr-o recenzie la Ghepardul aparuta in 1959 in ‘Comunità’, Geno Pampaloni, faimos critic literar disparut pe 17 ianuarie 2001, explica faptul ca putem sa intuim din proza lui Lampedusa ca: «Toata viata sa a fost o aventura spirituala intensa si supravegheata, o lectura constienta a lumii si a timpului nostru».

Se stiu lucruri putine si aproximative despre originea si dezvoltarea activitatii literare ale scriitorului sicilian, chiar daca s-a vehiculat ipoteza ca odata intors la Palermo el a inceput sa scrie imediat Ghepardul.

Eugenio Montale obisnuia sa-l defineasca ca pe unul dintre «acei scriitori care scriu o singura carte» de care literatura italiana este plina mai ales in randul memorialistilor- naratori, ai sec. XIX. Ghepardul, intr-adevar, este opera de care este legata vasta faima a autorului sicilian si reprezinta, in plus, un fel de testament, aparand in 1958, cand Tomasi di Lampedusa, din cauza unui cancer pulmonar , murise deja de un an, mai precis pe 23 iulie 1957: «Inca o data destinul fusese cinstit cu omul, care era rezervat in fata zgomotului lumii, in fata succesului, a retoricii: si l-a scutit de toate acestea» (G. Pampaloni).

Ghepardul, care a castigat Premiul Strega, a fost si obiectul scenariului lui Luchino Visconti, care in 1963 l-a transpus intr-un film, atribuind rolul printului Fabrizio Salina lui Burt Lancaster.

Manuscrisul romanului Ghepardul a trecut pe la multe edituri si a fost respins de cititori de prestigiu precum Vittorini. S-a aratat in schimb interesat Bassani care, ducandu-se in Sicilia, dupa disparitia lui Tomasi di Lampedusa, a gasit un manuscris al operei cat si alte lucrari, textele unor eseuri si povestiri, reusind astfel sa reconstruiasca complexa personalitate a marelui scriitor. Atentia criticii s-a concentrat initial asupra tezei consevatoare a operei, care parea ca justifica convingerea ca istoria este imobila. In realitate centrul de greutate al romanului trebuie cautat in motivul decadent al presimtirii mortii si in tema antica a curgerii ineluctabile a timpului.

In afara de romanul principal, au aparut postum Povestiri (1961), Lectii despre Stendhal (1977) si Invitatie la literatura franceza a secolului XVI (1979).

Intr-un articol aparut pe a treia pagina a ziarului «Corriere della Sera» pe 6 decembrie 1996, fiul adoptiv al lui Tomasi di Lampedusa revela filosofia principelui. Pasionat de muzica si director al Institutului Italian de Cultura, Gioacchino Lanza Tomasi marturisea: «Lampedusa era cu siguranta un om misterios».

Referindu-se la capodopera tatalui sau spunea: «Lampedusa se identifica cu principele Salina» dar faimoasa vorba «a te schimba pentru a nu te schimba», spusa de Tancredi in intriga romanului, cum explica Lanza Tomasi, «nu e morala romanului, altfel Lampedusa l-ar fi facut pe insusi principele Salina sa o spuna. Lampedusa, in schimb, considera morala schimbarii pentru a nu te schimba oribila si de neacceptat».

S-a spus intotdeauna ca personajul Tancredi i-a fost inspirat scriitorului chiar de catre Lanza Tomasi, care raspunzand intrebarilor intervievatorului, povestea «In 1953 Lampedusa simte sa faca ceva pentru a insufleti Palermo». E un barbat cu o cultura monstruoasa, a citit totul. Si atunci a inceput sa frecventeze un grup de tineri, cunoscuti in casa baronului Bebbuzzo Sgardari di Lo Monaco. Bebbuzzo era era un homosexual original, un aristocratic. Prin casa sa treceau intelectuali precum Bacchelli, Berenson, Calvino. De la Bebbuzzo, Lampedusa ii cunoaste pe Francesco Orlando, Francesco Agnello, Antonio Pasqualino, pe mine si pe logodnica mea de atunci, Mirella Radice. Orlando va deveni discipolul sau iar eu voi fi adoptat. Lanza Tomasi continua explicand: «Il descriu pe Lampedusa ca pe un conservator, dar el nu era asa. A votat monarhia in 1946. Apoi cred ca a votat pentru Dc. Dar il cunostea pe Marx, ii studia pe Lenin, Croce, Gramsci. Si credea in Revolutia franceza. Celebrat precum scriitor al aristocratiei, considera decapitarea lui Ludovic al XVI- lea “singurul cap decapitat pe buna dreptate in istorie”. Era convins ca istoria trebuie sa se miste din cand in cand cu zguduiri formidabile. Lanzi Tomasi il definea de asemenea pe Lampedusa ca pe un “om de actiune” care a incercat sa fuga din lagarul de concentrare, a calatorit prin Europa cu mama sa, s-a logodit de doua ori. Apoi s-a casatorit cu principesa baltica Licy Wolffstomersee din Letonia, prima femeie psihanalist din Italia. Ne-a analizat din punct de vedere psihologic pe Bebbuzzo, pe mine si pe Orlando dar Lampedusa disimula intotdeauna, surazand sceptic». Intrand si mai mult in intimitatea lui Lampedusa, Lanza Tomasi spunea: «Se trezea dimineata devreme, iesea din casa, cumpara «Corriere» si «Giornale di Sicilia» si citea la cafea in timp ce lucra. Urmarea politica internationala si se distra notandu-si greselile dialectale din ‘Sicilia’. Din politica si literatura extragea o lectie morala: cum trebuie sa actionezi in viata. Si apoi ne invata pe noi acest lucru. Nu- i placea sa se uite la televizor. Nici macar nu avrut sa cumpere televizor iar cand unul gigant a aparut in casa verisorului Casimiro Piccolo, el a emis urmatoarea judecata: “Cu aparatul acela pe roti nu mai poti face conversatie”. Dispretuind provincia, imobilitatea, Lampedusa ne impingea sa privim spre alte zari. Nici unul din acei nobili nu muncea, nici tatal meu, nici familia Piccolo. Numai Giovanni Grasso era director la santierele navale si el reprezenta un caz izolat. Viata se scurgea lenes la palatul Mazzarino al parintilor mei unde se faceau calculele averii in ruina. Lampedusa in schimb citea Moravia care ii placea , citea Pratolini.Il dispretuia pe Patti dar il aprecia pe Brancati. Spunea ca numai Montale il putea urma cu cinste pe Eliot in literatura secolului XX».

La intrebarea ziaristului de ce Beatrice Tasca Filangeri di Cutò, scriindu-i fiului Giuseppe care avea deja cincisprezece ani, il apela mereu la feminin ca si cand ar fi fost o femeie, Lanza Tomasi dadea din mana a refuz : «Cativa critici au vorbit de homosexualitate insa nu exista nici o urma in texte».

Asupra secretelor lui Tomasi di Lampedusa, pe care Lanza parea ca le cunoaste dar nu voia sa le dezvaluie, va ramane intotdeauna un mister sau, si mai mult, dubiul ca sunt mult mai banale decat s-ar putea imagina.

O ultima fraza, extrasa din cartea lui Enzo Biagi Dictionarul secolului XX ne poate face sa avem o idee despre mostenirea pe care ne-a lasat-o acest personaj extraordinar care surprinsese atat de bine aversiunea clasei conducatoare italiene fata de schimbare : «Intotdeauna trebuie sa-i lasam pe altii sa se scalde in propriile lor greseli». Ceea ce uimeste la aceste cuvinte ambigue din punct de vedere etic este radacina lor cultural aristocratica, mediteraneana si catolica, care pentru noi “europenii” este usor sa o confruntam cu pozitia sensibil mai declarativa si pragmatica exprimata in alte tari ale Uniunii, protestante, cu o traditie solid burgheza si democratica. O pozitie care este sintetizata de cuvintele unui alt mare personaj al culturii continentale, contemporanul lui Tomasi «Cine nu crede ca o constiinta trebuie sa se transforme in obligatie morala devine prada principiului puterii si acest fapt produce efecte daunatoare, dezastruoase nu numai pentru ceilalti ci si pentru el insusi» (Carl Gustav Jung).

Traduzione a cura della Redazione Virtuale

Milano, 20 gennaio 2004
© Copyright 2004 italialibri.net, Milano - Vietata la riproduzione, anche parziale, senza consenso di italialibri.net





Novità in libreria...


AUTORI A-Z
A
B
C
D
E
F
G
H
I
J
K
L
M
N
O
P
Q
R
S
T
U
V
W
X
Y
Z

OPERE A-Z
A
B
C
D
E
F
G
H
I
J
K
L
M
N
O
P
Q
R
S
T
U
V
W
X
Y
Z



Per consultare i più recenti commenti inviati dai lettori
o inviarne di nuovi sulla figura e sull'opera di
Giuseppe Tomasi di Lampedusa

|
|
|
|
|
|
|
I quesiti
dei lettori




I commenti dei lettori


I nuovi commenti dei lettori vengono ora visualizzati in una nuova pagina!!



http://www.italialibri.net - email: - Ultima revisione Gio, 20 lug 2006

Autori | Opere | Narrativa | Poesia | Saggi | Arte | Interviste | Rivista | Dossier | Contributi | Pubblicità | Legale-©-Privacy